Treci seara târziu pe un pod pe lângă o domnișoară zgribulită. O vezi că se uita fix la apa de sub pod și că tremură de frig. Treci mai departe. După câțiva pași auzi o bufnitură și un strigăt venind din apă. Evident, tânăra s-a aruncat pentru a-și lua zilele.
Asculți împietrit până strigătul se pierde și mergi mai departe pe drum până acasă, însă strigătul acela te va urmări toată viața. Sau… te arunci în apă să o salvezi cu riscul de a-ți pierde viața? Sau… suni la 112? Sau… pur și simplu uiți complet întâmplarea și, de fapt, tu nici nu ai fost acolo?
Pentru Albert Camus, „Căderea” este o formă de alienare.
- Te-ai înstrăinat de tine însuți? Te vei regăsi vreodată?