Share Button

Așadar, ne întâlnim din nou în weekend hălăduind „Hai-hui printre idei”. Am să încep cu cartea pe care am descoperit-o săptămâna care tocmai a trecut (27-31 iulie) – „Sub semnul lui Dylan”, de Enrique Vila-Matas, apărută în acest an în luna mai la editura Allfa.

Enrique Vila-Matas (născut în 1948, la Barcelona, în Spania) este unul dintre autorii mei preferați. Dacă mă întrebați de ce, atunci vă pot spune că, pe lângă faptul că mi-au plăcut foarte mult cele trei cărți pe care le-am citit până acum de el („Asasina cultivată”, „Parisul nu are sfârșit” și „Bartleby&Co”), am rezonat cu modul în care scrie, mă identific cu preocupările lui privind rostul scrierii și lecturii în viața omului și cu curiozitatea de a explora lumea scriitorilor și a cititorilor, îmi place stilul lui neceremonios, curgător și direct cu care scrie, lipsa de orgolii inutile și sinceritatea cu care abordează destinul lui de artist.

paris asasina dylan bartleby

Lista lungă Man Booker Prize 2015

Pe 29 iulie, au fost anunțate cele 13 nominalizări de cărți, 13 alese din 156 propuse, pentru premiul literar Man Booker 2015. Cele 13 volume din lista lungă sunt:

  1. Bill Clegg (SUA) – Did You Ever Have a Family
  2. Anne Enright (Irlanda) – The Green Road
  3. Marlon James (Jamaica) – A Brief History of Seven Killings
  4. Laila Lalami (SUA) – The Moor’s Account
  5. Tom McCarthy (Marea Britanie) – Satin Island
  6. Chigozie Obioma (Nigeria) – The Fishermen
  7. Andrew O’Hagan (Marea Britanie) – The Illuminations
  8. Marilynne Robinson (SUA) – Lila
  9. Anuradha Roy (India) – Sleeping on Jupiter
  10. Sunjeev Sahota (Marea Britanie) – The Year of the Runaways
  11. Anna Smaill (Noua Zeelandă) – The Chimes
  12. Anne Tyler (SUA) – A Spool of Blue Thread
  13. Hanya Yanagihara (SUA) – A Little Life

Găsiți o prezentare detaliată a cărților într-un articol din „The Guardian”.

Trebuie să remarc că se găsesc în listă șapte femei!
Din 1969, așa… ca fapt divers, au câștigat premiul 30 de bărbați și 16 femei.

Acordat pentru prima oară în 1969, Man Booker Prize este un premiu pentru ficțiune scrisă în limba engleză și, până în 2013, nominalizările vizau doar scriitori publicați în Marea Britanie, Irlanda și Zimbabwe. Din 2014, nominalizările conțin și cărți publicate în limba engleză și de scriitori de alte naționalități.

În 2015, pe 15 septembrie va fi anunțată lista scurtă și, apoi, pe 13 octombrie va fi anunțat câștigătorul.

Kafka, despre rolul cărților și al lecturii

După cum vă spuneam, o să vă zăpăcesc cu citate din cartea lui Alberto Manguel – „Istoria lecturii”. De data asta, e un citat pomenit de Manguel din scrisoarea lui Franz Kafka, din 1904, către prietenul său Oskar Pollak, în care scrie despre ce ar trebui să însemne lectura pentru cititor:

„Eu cred că trebuie să citim numai cărțile care ne trec prin ciur și prin dârmon. Dacă o carte pe care o citim nu ne trezește ca o lovitură în țeastă, de ce drăcia dracului s-o citim pe asta înainte de toate? Doar pentru că asta ne poate face fericiți, cum spui tu? Bunule Dumnezeu, am fi tot atât de fericiți dacă n-am avea nicio carte; am putea, la o adică, să scriem noi înșine cărțile care ne fac fericiți. De ce avem nevoie de cărți care ne lovesc precum cea mai gravă nenorocire, ca moartea cuiva pe care l-am iubit mai mult decât ne iubim pe noi înșine, care ne fac să ne simțim de parcă am fi fost surghiuniți în pădure, departe de orice prezență omenească, ca o sinucidere? O carte trebuie să fie toporul pentru marea înghețată dinăuntrul nostru. Asta e ceea ce cred eu.”

Și tot Kafka îi spune unui prieten că cititul nu trebuie să ne ajute să evadăm din viață ori să fie un mijloc de a evita experiențele reale:

„O carte nu poate lua locul lumii. Asta-i imposibil. În viață, toate au propriul lor sens și propriul lor scop, pentru care nu poate fi niciun înlocuitor permanent. Un om nu poate, de exemplu, să dea un sens experienței sale prin intermediul altei personalități. Așa e lumea în raport cu cărțile. Unul încearcă să închidă viața într-o carte, ca pe o pasăre cântătoare în colivie, dar asta nu e bine.”

Video

Am găsit un video foarte interesant în care Steven Pinker prezintă știința lingvisticii ca o modalitate de a înțelege funcționarea creierului uman. Steven Pinker este profesor de psihologie și director al Centrului de Neuroștiințe Cognitive de la Massachussets Institute of Technology, SUA. Pentru cartea „Cum funcționeaza mintea”, tradusă la editura All, a fost nominalizat la premiul Pulitzer, secțiunea non-ficțiune.

Cum procesează creierul cuvintele?

Am descoperit un articol interesant pe site-ul ScientificAmerican.com despre care am scris aici -„Cum procesează creierul cuvintele?”.

Lista de lectură reală a unor personaje imaginare

balzac-si-micuta-croitoreasa-chineza_1_produsAm recitit în această săptămână primul roman al lui Dai Sijie – „Balzac și Micuța Croitoreasă chineză” și, de aceea, mai jos se găsește lista de lectură din geamantanul Ochelaristului, prietenul celor doi protagoniști ai cărții. Atât Ochelaristul, cât și cei doi adolescenți care îi fură geamantanul cu cărți sunt băieți trimiși în timpul Revoluției Culturale din anii ’70 din China la re-educare în sate uitate de lume. În acea perioadă, universitățile au fost desființate, cărțile au fost arse și interzise, intelectualii-revoluționari au fost trimiși fie în închisoare, fie la sate la munca câmpului sau în posturi umile.

„La vârsta la care am fi știut, în sfârșit, să citim, nu mai era nimic de citit.”

Dai Sijie mărturisea că face „parte dintr-o generație care credea sincer că o carte îți poate schimba viața”, de aceea primul lui roman are ca personaj central Cartea și modul în care Lectura schimbă viața oamenilor.

După ce citește prima carte de Balzac, Ursule Mirouet, adolescentul-povestitor mărturisește…

„Închipuiți-vă un puștan de nouăsprezece ani, care nu se dezmeticise încă din adolescență, care nu auzise decât gargara revoluționară despre patriotism, comunism, ideologie și propagandă. Tam-nisam, cărțulia aceea îmi vorbea despre deșteptarea dorinței, despre elanuri, pulsiuni, dragoste, despre atâtea lucruri în privința cărora, până atunci, lumea fusese mută pentru mine.”

… și simte că…

„Voiam să copiez cuvânt cu cuvânt fragmentele mele preferate din Ursule Mirouet. Mi se întâmpla pentru prima oară să vreau să copiez o carte.”

Chiar va copia pasajele preferate din Ursule Mirouet pe pielea cojocului de oaie pe care apoi prietenul lui îl va duce iubitei sale adolescente, fata croitorului din regiune, Micuța Croritoreasă chineză. Iată reacția ei:

„Balzac ăsta, continuă el, este un adevărat vrăjitor, care a pus o mână nevăzută peste capul fetei ăsteia; era transformată, visătoare, i-au trebuit câteva momente ca să revină cu picioarele pe pământ. În cele din urmă s-a îmbrăcat cu gioarsa ta de cojoc – nici nu-i venea rău, de altfel – și mi-a spus că atingerea cuvintelor lui Balzac îi va dărui fericire și inteligență…”

Apoi, după cei doi prieteni fură geamantanul burdușit cu cărți al Ochelaristului, descoperă o nouă lume căreia i se abandonează cu frenezie. Iată ce spune unul dintre ei despre romanul lui preferat – Jean-Christophe:

„… mintea mea, educată și reeducată, pur și simplu, nu aflase că poți lupta singur împotriva întregii lumi.”

„Era cartea pe care mi-o dorisem dintotdeauna: odată ce-ai terminat-o, nimic nu mai e la fel, nici viața asta amărâtă, nici lumea asta nenorocită.”

Adolescenții află că au posibilitatea alegerii, că pot decide asupra destinului lor într-un mod în care nimeni nu le dezvăluise până atunci că o pot face.

În același timp, cartea lui Dai Sijie este și o critică fășișă a regimului lui Mao, critică îndobitocirea polulației prin lipsa accesului la cultură, prin încurajarea artei propagandistice prin film, ziare etc., critică populația că se supune umilă cererilor absurde ale oficialilor și critică intelectualii pentru că pervertesc arta adevărată în artă „proletară maoistă”.

Așadar, să vă spun, în sfârșit, ce minuni literare ascundea geamantanul-comoară al Ochelaristului:

  • Ursule Mirouet, Eugenie Grandet, Moș Goriot, Iluzii pierdute, Vărul Pons, Colonelul Chabert, de Honore de Balzac
  • Jean-Christophe, de Roman Rolland
  • Doamna Bovary, de Gustave Flaubert
  • Poezii, de Baudelaire
  • Contele de Monte Cristo, de Alexandre Dumas
  • Notre-Dame de Paris, de Victor Hugo
  • Alți autori din geamantanul-minune – Stendhal, J.J. Rousseau, Tolstoi, Gogol, Dostoievski, Charles Dickens, R. Kipling, Emily Bronte, H. Melville

Citesc acum

  • Supercolțunaș, de Judy Blume
  • Gabriela, de Jorge Amado

P1340937 copy

Share Button