Share Button

Mi-a plăcut mult „Jurnalul extim” al lui Michel Tournier. E plin de evenimente, de oameni, de bucurii și tristeți, de sentimente, de natură, de reflecții asupra multor aspecte ale vieții cotidiene. Cel mai mult m-a atras modul de a le vedea și de a le consemna. Cu o implicare blândă, înțelegătoare pentru greșeală, compasiune pentru suferință, cu simțul umorului, cu voiciune și îngăduință pentru toți și toate. Vi-l recomand în zile de melancolie, ca să vă aducă zâmbetul pe buze și să vă permită să fiți îngăduitori cu ceea ce simțiți, căci așa e viața… cu suișuri și coborâșuri. Contează doar cu ce ochelari o privim și cu ce atitudine o întâmpinăm. Sper ca zicerile inspirate de mai jos să vă facă curioși să citiți „Jurnalul extim” al lui Michel Tournier. Mai multe puteți citi despre jurnal în articolul „Hai-hui printre idei (4)”.

P1350079 copy

  • „E adevărat că arborii se detestă între ei și fiecare revendică totalitatea spațiului și a luminii. De unde și atmosfera de ură concentraționară din păduri.”
  • „Timpul distruge totul. Tot ce iubim. Dar să-i recunoaștem meritul de a nimici și tot ce detestăm, pe cei pe care-i urâm și pe cei care ne urăsc, și de asemenea suferința, ba chiar și moartea. În cele din urmă, distrugându-ne pe noi înșine, timpul pune capăt sursei doliului și a tuturor suferințelor noastre.”
  • „Profit de pretextul anului nou ca să le dau un semn anumitor prieteni de care n-am mai auzit vorbindu-se. Cel mai sigur mod de a pierde un prieten este să-i lași lui, mereu, inițiativa reluării contactului. Mai devreme sau mai târziu, nu va mai face nici un gest.”
  • „Să fii, cum se zice, „cu un picior în groapă” nu înseamnă să fii bolnav, înseamnă să fi îngropat jumătate din oamenii pe care-i iubești.”
  • „Copilul care „se îmbufnează”. Nu știu ca psihologii să se fi interesat vreodată de fenomen. Și totuși! E vorba de un soi de refuz generalizat al lumii exterioare. Îmbufnatul nu mai vrea să vadă și să audă nimic. El înțepenește cu capul în mâini sau rezemat de perete și nu reacționează la nici un cuvânt. Formă de falsă catalepsie, din care iese subit, la un semnal misterios, părând lovit apoi de amnezie. Partea de comedie care se găsește în îmbufnare, departe de a o devaloriza, îi dă un plus de complexitate.”
  • „Dicționar: „Matrice (sau uter): organ în care are loc concepția.” De remarcat că această definiție i se potrivește la fel de bine creierului.”
  • „În materie literară, criteriul amatorului și al profesionistului ar putea fi următorul: să fii capabil să recunoști valoarea eminentă a unei cărți pe care personal o detești, acesta este privilegiul profesionistului. Dimpotrivă, amatorul rămâne orb la calitățile, chiar strălucite, ale unei cărți de îndată ce ea îl contrariază.”
  • „Ferestrele sunt, evident, conștiința casei. Ferestre străvezii, conștiință curată…”
  • „O viață plină și întreagă își conține propria moarte.”
  • „Măcelarul meu: „Domnule Tournier, când vă cunoaște omul în carte și oase, ca mine, n-are nevoie să vă citească și cărțile, nu-i așa?”
  • „Un poet, un romancier, un autor de nuvele, un povestitor nu-i oferă cititorului decât jumătate dintr-o operă, așteptând de la el să scrie cealaltă jumătate în minte, în timp ce o citește sau o ascultă.”
  • „Să ai inima grea.” Îmi place locuțiunea asta care lasă să se înțeleagă că tristețea nu este un gol, ci dimpotrivă, un plin, un preaplin care dă pe dinafară de amintiri, emoții și lacrimi.”
Share Button