Romanul Lumea eliberată (The World Set Free), de H.G. Wells, a fost publicat în 1914. Te-nfioară să constați câte lucruri a intuit scriitorul despre război și natura umană. Și nu pare să se fi schimbat absolut nimic în peste o sută de ani. Eu am citit varianta publicată la Nemira în 2012, în traducerea lui Alexandru Macovescu.
În primul rând, romanul, scris cu puțin timp înaintea izbucnirii Primului Război Mondial, este cunoscut ca fiind cel în care autorul a prezis inventarea armelor nucleare.
În al doilea rând, textul este o analiză ce taie-n carnea vie a naturii umane.
Strâng aici la un loc câteva idei din carte care merită notate și care, poate, vă vor face curioși să citiți cartea:
„Oamenii care gândesc doar în raport cu durata vieții omenești nu sunt de niciun folos în politică.”
„… guvernarea însemna un compromis de agresiuni, putere și lașitate, legea, o convenție stabilită conform intereselor, precum și că toți cei săraci și slabi au puțini prieteni și mulți stăpâni nepăsători.”
„Vedeam cât de mică și de firavă e viața omului, o chestie de noroc, ridicol de incapabilă să găsească voința de a-și împlini chiar și cel mai modest dintre visuri. Și mă întrebam dacă va fi întotdeauna așa, dacă omul nu era un animal blestemat care nu va reuși până la sfârșitul zilelor sale să-și ia soarta în mâini și s-o schimbe după propria lui dorință. Poate că va rămâne mereu blajin, dar invidios, dornic să realizeze ceva, dar flecar, capabil, dar impulsiv, aproape de nesăbuință…”
„Un scriitor contemporan a comparat omenirea cu o făptură adormită, care aprinde chibrituri în somn și se trezește cuprinsă de flăcări.”
„… pacea nu se poate realiza decât unind toate statele lumii sub aceeași guvernare. Coroanele și steagurile noastre stau în calea acestei realizări. E clar că va trebui să renunțăm la ele.”
„Educația este eliberarea omului de el însuși.”
O imagine puternică, cu care începe și se termină cartea, este aceea a Soarelui prins „în capcană” de către om:
„Te ameninț de zeci de mii de ani, dar te avertizez că voi veni în curând la tine. Când voi fi gol nu voi mai avea nicio mască. Soare Bătrân, mă voi năpusti curând asupra ta, voi ajunge la tine, îți voi călca în picioare fața cu tete și-ți voi smulge pletele arzătoare. Voi face un pas pe Lună, apoi voi ajunge imediat la tine. Soare Bătrân, am mai vorbit cu tine de mii de ori și acum încep să-mi amintesc. Da, cu mult, mult timp în urmă, înainte să fi lepădat câteva mii de generații uitate și prăfuite, eram un sălbatic păros, care a întins mâna spre tine și – îmi amintesc perfect – te-a văzut într-o capcană. Mai ții minte, Soare Bătrân?”