Atât de multe cărți, atât de multe idei și atât de mulți autori, fiecare constituind o lume fascinantă, mereu de explorat de către cititori curioși. Strâng aici câteva recomandări de lectură pentru voi.
# Clopotul de sticlă, de Sylvia Plath
Nu-i greu să-ți imaginezi ce înseamnă să trăiești sub un clopot de sticlă. Suntem toți, uneori, parțial sau total, cu mintea acoperită de un clopot de sticlă. Fie că e vorba de un mecanism de apărare, fie că împrejurările prin care trecem impun o protecție, oricum ar fi, din când în când, ne rupem de realitate, o respingem, o ignorăm, îi diluăm influența asupra noastră. Dar când starea asta se prelungește, devine alienare, devine depresie, anxietate, deziluzie, halucinație, delir și ajungem să ne autoanihilăm. Pentru că dispare sensul vieții, al acțiunii înspre și dinspre noi spre ceilalți, spre lume, cu tot ce presupune ea – durere, zgomot, agitație, grabă, țipete, agonie, tăceri, frumuseți, alinare, mângâieri, extaz, bucurii mărunte. Și atunci singurul gest posibil rămâne dispariția, ascunderea, ruperea totală a legăturilor. Roman autobiografic, profund ancorat în suferința omului ce se caută pe sine și încearcă să-și făurească un rost, Clopotul de sticlă ne arată drumul inițiatic al protagonistei către menirea ei, însă ne aduce aminte la fel de bine și că este foarte ușor să-ți pierzi busola când pornești la drum nepregătit. Și câți dintre noi sunt pregătiți cu adevărat?
# Punctul Omega, de Don DeLillo
Punctul Omega este acela unde unii își văd moartea cu ochii, acela unde alții fug de propria viață sau acela unde câțiva se retrag voluntar pentru a se contopi cu sine și cu natura unde se vor întoarce. Punctul Omega este pentru fiecare altceva, dar, în același timp, același punct pentru toți – punctul în care se concentrează conștiința de sine a ființei umane pentru a se autoanihila. Cum nici nu știm cine suntem înainte și nici după anihilarea conștiinței, Punctul Omega este punctul de evadare din sine care totuși ne permite să acceptăm și să trăim această evadare ca parte esențială a ființării, dincolo de orice altceva. „Acum-ul și aici-ul” din Punctul Omega este timpul orb, fără direcție, fără scopuri, fără misiuni de salvare, ființare și atât.
„Cu cât erau mai puține de văzut, cu cât se uita mai intens, cu atât vedea mai multe. Chiar asta era chestia. Să vezi ce e de văzut, să te uiți în sfârșit și să știi că te uiți, să simți timpul trecând, să fii viu percepând ceea ce se întâmplă în cele mai mici registre ale mișcării.”
„Viața adevărată se petrece atunci când suntem singuri, gândind, simțind, pierduți în amintire, conștienți de noi înșine ca într-un vis, acele momente submicroscopice.”
„Ceea ce nimeni nu știe despre tine este ceea ce-ți permite să te cunoști pe tine însuți.”
# Povestiri cu Pat Hobby, de F. Scott Fitzgerald
Un scenarist și filmele de la Hollywood. Visul american în studiourile de film. Fără prea mult talent, dar cu oarece noroc, un scenarist „expirat” încă își face veacul prin studiourile de film, primind joburi minuscule, prost plătite, fiind mereu la mila celor din jur. În tot acest timp, vedem prin ochii lui actorii, regizorii, producătorii, iar lumea filmelor devine brusc o scenă în care personaje dintre cele mai diverse își arată adevăratele intenții, deloc nobile – cum să distrezi oamenii, să le iei banii și apoi, dacă nu poți repeta pasiența, să găsești o cale cât mai elegantă de scăpare? Dar Pat Hobby nu vrea o cale de scăpare, pentru că el, de fapt, nu a găsit calea de intrare cu adevărat în această lume – a fost și va rămâne mai degrabă un simplu trecător, un spectator curios și un încurcă-lume tolerat. Pățaniile sale, 17 la număr, au fost publicate de revista Esquire între anii 1939 și 1941. Have fun on the beach!