Share Button

Citești acum… sau Ai terminat de curând…

Am început „Manechinele”, singura colecție de proză scurtă care a supraviețuit scriitorului polonez Bruno Schultz. Încerc să termin și romanul „Nimeni nu se salvează singur” al scriitoarei italiene Margaret Mazzantini, însă este cam deprimant.

Alegi o carte în funcție de (trei criterii)…

Premisa atractivă (chiar dacă este o carte foarte puțin cunoscută), recomandările cititorilor în ale căror gusturi am încredere (mai ales cei din comunitatea Goodreads), starea de spirit pe care o am în acel moment (dacă sunt obosită sau surescitată, aleg o lectură ușoară și captivantă).

Nu ai putut termina cartea….. (ce ți-a rămas în amintire despre ea?)

„Şi dulce e lumina”, o colecție de proză scurtă a lui Philip Ó Ceallaigh, un irlandez stabilit în România. Povestirile mi-au lăsat o impresie nefavorabilă și senzația că scriitorul nu s-a străduit prea mult: o parodie după „Alchimistul” lui Coelho ar fi fost mai potrivită pe un blog, iar frustrările sexuale ocupă un loc predominant. Și totuși, mi-a rămas în minte unul dintre personaje, care reușea să leviteze, „inspirat” de fundul generos al unei femei…

Alegi cărțile pe care le dai cadou… (trei repere)…

Încerc să mă leg de gusturile fiecăruia (autori sau genuri literare preferate), dar ofer și cărți care mi-au plăcut mie, dacă un prieten se arată interesat atunci când îi vorbesc despre ele. S-a întâmplat să ofer cărți și unor prieteni care nu prea citesc – în acest caz, am ales romane cu un subiect plăcut și nu foarte solicitant.

Trei scriitori favoriți… (de ce tocmai ei?)

Ah, aici m-ai prins! Lista este în continuă modificare, pentru că sunt autori pe care nu i-am citit încă, dar pot deveni favoriți peste noapte (dacă mă întrebai acum câteva luni, aș fi răspuns Murakami fără să clipesc). În acest moment, îmi plac foarte mult Halldór Laxness (pentru că mi-a oferit o imagine fabuloasă a Islandei și m-a făcut să râd, să plâng și să gândesc; din păcate, la noi s-a tradus un singur roman, Sub ghețar), Ágota Kristof (pentru că are un stil scriitoricesc aparte și subiecte memorabile – în România s-a tradus Trilogia gemenilor) și Javier Marías (pentru că îmbină reflecțiile surprinzătoare cu un subiect interesant). Dintre scriitorii români, îl citesc cu foarte mare plăcere pe Dan Lungu, pentru umorul său debordant.

Alege trei cărți de luat pe o insulă pustie…. (de ce tocmai acestea?)

În mod sigur, aș lua o carte de filozofie (cea mai groasă pe care o găsesc), pentru că, până acum, nu am reușit să mă aventurez pe acest tărâm, și mi-ar oferi destule subiecte la care să meditez pentru o perioadă îndelungată. Aș mai lua „Infinite Jest” al lui David Foster Walllace, roman pe care n-am idee când o să-l citesc, dacă nu intervine scenariul cu insula. Și un manual de studiu al limbii germane (căci sper, totuși, să plec de pe insulă la un moment dat).

Ce carte aștepți să se scrie?

O carte în care să mă identific total cu unul dintre personaje (nu neapărat cel principal), o carte care să mă extazieze și să mă zdruncine, deopotrivă (nu Kamasutra, căci s-a scris deja).

 Lectura e autoterapie. Crezi?

Da, cu siguranță. Sunt mult mai relaxată și mai liniștită de când am început să citesc în fiecare zi. Am scăpat, totodată, de sentimentul de vinovăție că îmi irosesc timpul aiurea (mai ales cel pe care-l petreceam pe internet, căci televizor nu mai am de peste opt ani). Ca să nu mai vorbesc de starea grozavă pe care mi-o dă o poveste bine scrisă – un antidot perfect pentru o zi obositoare sau un acces de tristețe.

Ce personaj din ce carte ți-ar plăcea să fii? (motive?)

Pot să îmi aleg un personaj real? În acest caz, mi-ar plăcea să fiu Anamaria Smigelschi în cartea sa de memorii selective „Gustul, mirosul și amintirea”. Este „personajul” cel mai apropiat de firea mea pe care l-am întâlnit până acum în literatură și cel de care m-am atașat cel mai mult. Dintre personajele inventate, cred că aș alege-o pe Lyra Belacqua din trilogia lui Philip Pullman, „Materiile întunecate”, pentru că mi-ar plăcea să am un dæmon, personificare a eu-lui interior.

Ți-ar plăcea să te întâlnești cu scriitorul…. să îi iei un interviu. Ce întrebare i-ai pune neapărat?

Norman Manea, un evreu român care s-a stabilit în SUA. În primul rând, aș vrea să mă lămuresc dacă modul său de a vorbi este la fel de complicat precum felul în care scrie. L-aș întreba ce anume a contribuit la formarea unui limbaj scriitoricesc atât de complex, considerat pretențios de către unii cititori (am și eu propria teorie, așa că sunt curioasă cât de mult am intuit sau, dimpotrivă, cât de mult mă înșel).

Un mesaj/citat dintr-o carte pe care nu l-ai putut uita…

M-au impresionat cuvintele Ágotei Kristof din memoriile sale, „Analfabeta”: „Trebuie să continui să scrii. Chiar şi atunci când nu interesează pe nimeni. Chiar şi atunci când crezi că nu va interesa pe nimeni, niciodată.”. Ei, eu nu intenționez (deocamdată) să devin scriitoare, însă aceste cuvinte se pot aplica în multe domenii ale vieții; îmi arată că, fără perseverență și încredere, nu pot duce nimic la bun sfârșit.

scris copy

Ți-ai „tatua” citatul preferat pe propria piele, pe pantofi, pe tricou, pe o geantă sau pe o eșarfă? (poți adăuga și altceva)

Am deja două tatuaje, așa că nu aș avea nicio problemă să îmi mai fac încă unul, în cazul în care voi găsi citatul care mă definește perfect. Pînă atunci, aleg varianta cu tricoul și toate celelalte.

Ce titlu ai da unei cărți scrisă despre tine?

Reflecțiile piticilor din Piticești”. O carte pentru adulții-copii, cu desene simpatice și gânduri amuzante ale unui om matur și nu prea.

 Ce schimbă cărțile în viața ta? 

Cărțile au schimbat deja, radical, modul în care îmi petrec timpul liber. Mi se pare că gândesc ceva mai mult și că mă exprim ceva mai bine. M-am reîntors la scris, prin intermediul recenziilor. Faptul că citesc și în engleză mi-a îmbunătățit considerabil cunoașterea acestei limbi, ceea ce m-a motivat să reiau franceza și să studiez spaniola, prin lectură. Încerc să aleg cărți din ce în ce mai dificile, fără a cădea, însă, în plasa snobismului literar.

O tehnică care să îi ajute pe cititori să găsească volumele ce merită citite printre milioanele de titluri de pe piață este….

O comunitate de cititori, cum este cea de pe Goodreads, Booklikes sau Booktopia, este de mare ajutor în selectarea unor titluri pe gustul fiecăruia. „Tehnica” ideală ar fi, pentru mine, o persoană cu gusturi foarte asemănătoare, care citește mult și variat, și care deține, deja, o bibliotecă imensă.

În altă ordine de idei, ar fi grozav să existe o aplicație prin care, în funcție de starea pe care o ai, să poți alege cartea-remediu.

Spune-ne două filme inspirate din cărți pe care le recomanzi….

Dintre zecile de ecranizări care merită văzute, recomand „Blowup” al lui Michelangelo Antonioni (după o povestire a lui Julio Cortázar) și „Blindness” al lui Fernando Meirelles (după romanul lui José Saramago). Acum aștept cu nerăbdare filmul „L’extravagant voyage du jeune et prodigieux T.S. Spivet”, după cartea lui Reif Larsen.

Scrie patru versuri (nu neapărat cu rimă) cu titlul „Citiți!”.

 Citiți!
Nu doar pe Facebook și-n ziare,
Mai sunt și cărți, autori mari,
O pagină pe zi nu doare,
Ba chiar veți fi mai populari!

Ce spun cărțile pe care le citești despre tine?

Am gusturi literare variate, pe care unii le-ar numi eclectice, fapt care îmi reflectă personalitatea plină de contradicții. În ciuda milei și a sensibilității exagerate, pot face față unor cărți sumbre și unui grad ridicat de violență (doar în scris, însă). Genul literar favorit este realismul magic, ceea ce indică faptul că aș fi gata să cred pe oricine mi-ar spune o poveste mirobolantă (de exemplu, că s-a întors din morți). Pentru că mi-am păstrat o latură copilăroasă, mă delectez, din când în când, cu literatură pentru tineri. Am și o fascinație pentru horror (și lucruri morbide), dar nu prea pot să îmi explic această atracție – poate că își are rădăcinile în copilărie, când eram convinsă că apartamentul părinților era bântuit (de fantoma bunicii, în mod special).

Alege trei calități și trei defecte ale tale. În ce personaje din cărți le-ai regăsit?

Calități:

  1. Sensibilitatea muzicală – Mick Kelly în „Inima-i un vânător singuratic” (Carson McCullers)
  2. Spiritul justițiar – Sașa Naimann în „Parcul cioburilor” (Alina Bronsky)
  3. Firea deschisă – Anamaria Smigelschi în „Gustul, mirosul și amintirea

Defecte:

  1. Accese de egoism și egocentrism – tatăl scritorului John McGahern, în „All Will Be Well: A Memoir”
  2. Delăsarea – personajul colectiv din „Satantango” (László Krasznahorkai)
  3. Naivitatea – Bjartur din „Independent People” (Halldór Laxness)

Ai da o petrecere literară cu tema…

Horror, pe care aș organiza-o în casa părinților, pentru a exorciza odată pentru totdeauna (sau nu…) teama pe care mi-o trezeau, în copilărie, cotloanele întunecate, zgomotele ciudate și fosta cameră a bunicii.

Pune-ne o întrebare la care să medităm.

O întrebare în spirit horror: dacă ar trebui să renunțați la o parte esențială a corpului, care ar fi aceea?

Cine este cititoarea Ema Cojocaru?

emaSunt fotograf și jurnalist (mai mult fotograf, în momentul de față), cititoare pasionată, am început, de curând, un blog de recenzii – http://lecturile-emei.blogspot.ro.

Îmi plac culorile și soarele, peșterile și pădurile, câinii de orice fel și mierla care cântă în amurg, în copacul de peste stradă.

Trăiesc în București, unde cutreier, adeseori, pe străzile cu case vechi.

Sunt dependentă de călătorii și, în egală măsură, de terase și ieșirile cu prietenii dragi.

Share Button