Suntem încântați atunci când primim cadou de la prieteni sau la anumite evenimente publice o carte. Dar ea va sfârși cel mai probabil printre celelalte cărți necitite din bibliotecă. Suntem încântați în momentul în care le primim, dar după ce le-am răsfoit, am citit coperțile și, eventual, câteva pagini, le punem deoparte pentru a le abandona cel mai probabil pentru totdeauna. Aceste cărți nu au ce căuta la noi în bibliotecă. Simpla plăcere de a avea cărți nu justifică păstrarea lor în casă. Ele pot ajuta pe altcineva, de ce să zacă necitite, prăfuite și uitate într-un colț când ar putea fi de ajutor altor oameni? Acele cărți nu ocupă numai spațiul fizic, ci și spațiul vostru mental. Stau agățate de voi în subconștient, știți mereu că sunt acolo și prezența lor vă împiedică să descoperiți și să citiți acele volume de care ați avea cu adevărat nevoie.
Cărțile necitite, pe care nu le veți citi niciodată, nu fac decât să vă împiedice să evoluați, să vă pună piedică „mental” și să întrețină stări de frustrare sau enervare din ce în ce mai intense. Orice obiect dețineți și nu vă este de nici un folos face același lucru. Așa ajungem o societate civilizată cu oameni din ce în ce mai nervoși, mai frustrați, mai neliniștiși, deși aparent avem tot ce ne trebuie. Problema este că nu avem ce ne trebuie nouă înșine, nu avem ceea ce nevoile și dorințele personale ne cer, nu avem acele câteva lucruri esențiale care ne-ar face să fim liniștiți, împăcați cu noi înșine și cu lumea. Am uitat, sau, mai rău, n-am știut niciodată, pentru că nu ne-a învățat nimeni, să alegem din marea de „obiecte” la dispoziție pe acelea care ne sunt doar nouă de folos.
Așadar, triați cărțile, alegeți să păstrați ce știți sigur că veți citi și celelalte dăruiți-le sau donați-le. Spuneți-le celor cărora le dăruiți că nu țineți să le păstreze, că le pot face cadou la rândul lor acelora care au nevoie de ele.
Foarte mulți dintre noi se atașează de obiecte pentru că nu știm cum să ne atașăm de oameni. Ne amăgim că obiectele nu ne pot dezamăgi cum o pot face prietenii sau rudele. Nimic mai fals. Viața nu e în obiecte. Viața e acolo unde obiectele ajută la susținerea și dezvoltarea armonioasă a tot ce este viu.