Share Button

În iulie 2014, am acordat un interviu despre biblioterapie site-ului Bookaholic.ro. Iată, mai jos, câteva fragmente din el.

citiLectura are o mulțime de beneficii – dezvoltarea limbajului și a imaginației, stimularea gândirii, cizelarea empatiei și a abilităților sociale, oferă experiențe emoționale și cognitive complexe, susține procesul de învățare în diverse domenii de activitate etc. Numai că lectura este doar un instrument, ea  trebuie să aibă un scop, altfel e ca și cum am pleca să navigăm pe mare fără destinație. Nu știi unde ajungi, nu știi dacă o să-ți placă unde ajungi, nu știi dacă ai resursele să ajungi undeva, nu știi dacă nu cumva aventura asta o să te bucure sau nu. C.S. Lewis spunea că după ce ai citit o carte trebuie să te simți bucuros să te întorci la realitate și întărit în a înfrunta provocările vieții. Altfel, lectura devine, cum spune Muriel Barbery, un televizor care ne arată tot ce ratăm și ne întoarcem fără energie și fără resurse interioare la problemele cotidiene. Evadarea în lumile imaginare trebuie să fie o călătorie care să dea minții și sufletului nostru aripi pentru a ne dezvolta armonios și pentru a fi fericiți în viața reală. Biblioterapia oferă tehnici pentru a atinge aceste țeluri.

Biblioterapeutul recomandă cărți unei anumite persoane, în funcție de particularitățile ei. El face o anamneză (personală, familială, socială, profesională), creionează trăsăturile de personalitate ale persoanei, descoperă interesele și abilitățile acesteia și identifică împreună cu ea problemele care o preocupă. De-abia apoi se pot face recomandări de lectură (sau nu!) și clientul e învățat să găsească singur, cu ajutorul unor tehnici, lecturile sau activitățile care să conducă la rezolvarea problemelor. Practic învață să-și folosească propriile resurse interioare ghidat de aceste tehnici. Biblioterapeutul se axează strict pe un individ, el poate sau nu să recomande cărți și, în funcție de problemele subiectului, îl ghidează în învățarea unor metode de a se autoajuta.

Iată un exemplu:

Tânără de 22 de ani, profesoară de matematică, pasionată de lectură și teatru, se îndrăgostește și este cerută în căsătorie. E măcinată de întrebarea: el este cel potrivit pentru ea? Îl cunoaște suficient pentru a face pasul de a se căsători cu el? Ea a citit până atunci multe cărți, multe dintre ele despre iubire, despre relații, despre familie. Nu e deci cazul să recomandăm citirea unor cărți. Știe deja că îl iubește și că au o relație frumoasă. Are totuși momente când se întreabă dacă se potrivesc, dacă nu cumva sunt prea diferiți, dacă nu cumva îl cunoaște totuși prea puțin. Trebuie să o ajutăm să-și folosească pasiunea pentru citit pentru a-și cunoaște mai bine partenerul (sau ca să se convingă că îl cunoaște). Iată, pe scurt, patru tehnici pe care le-ar putea folosi:

1. Să-l roage să-i recomande o carte pentru a o citi. Apoi, să discute cu el despre acea carte. Să-l întrebe de ce a ales tocmai acea carte, ce personaje i-au plăcut, cu care s-a identificat, ce personaje l-au intrigat, ce ar face el în anumite situații prezentate în carte, care ar fi versiunea lui pentru finalul cărții?

2. Să-l roage să-i povestească basmul lui preferat din copilărie. Să observe ce a reținut din poveste, ce personaje i-au rămas în minte mai clar, pe care le-a uitat sau le-a „transformat”, ce își aduce aminte din acțiune și cum simte că l-a influențat acel basm.

3. Să-i propună să meargă la o piesă de teatru despre familie. Să-l întrebe apoi ce personaj ar alege să fie în piesă (ar fi tatăl, amantul, copilul, prietenul de familie, bunicul etc.?) și de ce s-a simțit mai apropiat de acel personaj.

4. Să-i propună să citească amândoi o piesă de teatru despre un cuplu. Să învețe replicile dintr-o scenă și să le facă o surpriză prietenilor seara la o cină jucând acea scenă din piesa de teatru. Să observe ce discuții se iscă apoi între prieteni despre conversația cuplului din piesă și ce comentarii face el asupra personajului interpretat.

Toate acestea o pot ajuta pe tânără să descopere din perspective inedite personalitatea iubitului ei și să decidă dacă simte că el este cel potrivit pentru ea.

Trei puncte esențiale deci:

1. A recomanda cărți de citit unei persoane este doar una dintre metodele biblioterapiei și nu trebuie să confundăm biblioterapia doar cu această metodă.

2. A recomanda cărți fără a trece prin etapele de mai sus (anamneză, cunoașterea personalității, intereselor și abilităților, identificarea problemelor) nu este biblioterapie.

3. Biblioterapia nu are ca scop rezolvarea/tratarea unei probleme, ci oferirea de metode pentru ca individul să-și descopere resursele interioare de a defini o problemă și de a căuta soluții la ea. Biblioterapia nu oferă răspunsuri, ci oferă mijloace de a căuta răspunsuri. Nu citești o carte și, gata, ți s-a rezolvat problema. Deci, tehnicile biblioterapiei nu sunt medicamente care vindecă, ci îți oferă idei despre cum să-ți prepari singur medicamentul.

Puteți citi interviul integral aici – Bookaholic.ro.

Share Button