Citesc „Povestea unui poloboc” („A Tale of a Tub”), de Jonathan Swift, și iată că m-am „lovit” de un cuvânt pe care eu nu-l folosesc deloc. Așadar, deschid dicționarul și citesc că „poloboc” înseamnă „1. (Pop.) Butoi. / Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer”. Nivela cu bulă de aer este o „cumpănă”, „nivela” fiind un instrument cu care se stabilește poziția orizontală a suprafețelor sau a dreptelor.
Jonathan Swift spune că și-a denumit așa cartea pentru că a auzit că marinarii au obiceiul ca atunci când văd o balenă să arunce în ea cu butii (tub, în engleză) goale pentru a-i distrage atenția. Astfel, Swift a făcut o analogie: povestea lui este „polobocul” cu care aruncă în intrigile politice și religioase pentru a le distrage atenția de la „corabia Statului” care trebuia să-și continue drumul nestingherită, neatinsă de asemenea pericole.
Traducătoarea poveștii lui Swift, Alina Cârâc, explică în introducerea cărții cât de greu a fost să ia decizia formei titlului, având în vedere multiplele sensuri ale cuvântului „tub”:
„Dacă tale of a tub nu ar fi însemnat însă și poveste cu cocoșu’ roșu, poveste de adormit copiii, iar tub și un tip vechi de amvon, totul ar fi fost simplu. Dar e imposibil să găsești un titlu care să cuprindă toate înțelesurile de istorie incredibilă, istorie de amvon (a frământărilor religioase, tub-men erau numiți predicatorii puritani și alți disidenți) și butie/poloboc/putină cu care ar fi aruncat marinarii după balene.”