Moștenim o ahitectură neuronală ce susține învățarea oricărui limbaj? Oamenii de știință se întreabă de mult timp dacă nu cumva există o bază neurologică moștenită genetic care permite bebelușilor să învețe limbajul, un fel de „limbaj universal”, un teritoriu comun tuturor limbilor de pe Pământ. Noam Chomsky a vorbit despre o „gramatică universală”.
Un studiu recent, despre care am citit pe site-ul arstechnica.com, coordonat de Richard Futrell, Kyle Mahowald și Edward Gibson de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), arată faptul că, indiferent de limba țării în care ne naștem, toți împărtășim o abilitate încă de la naștere – capacitatea de a structura în mod logic părțile componente ale limbajului, de a alătura anumite cuvinte și nu altele, de a poziționa în propoziții anumite sintagme într-un anume loc și nu în altul.
În videoul de mai jos, Edward Gibson, unul dintre cercetători, explică ideea de bază a studiului de la MIT:
Iată un exemplu pentru limba engleză:
- John threw out the old trash sitting in the kitchen.
- John threw the old trash sitting in the kitchen out.
Care dintre cele două propoziții este mai ușor de înțeles și de ce? Pentru majoritatea vorbitorilor de engleză, a doua propoziție sună ciudat deoarece cuvintele „threw out” nu sunt folosite despărțite.
Pornind de la această idee, cercetătorii de la MIT au fost interesați să descopere o tehnică comună în toate limbile, o tehnică ce face propozițiile mai ușor de înțeles, mai logice. Au utilizat exemple din 37 de limbi și au studiat un indice denumit dependency length minimisation (DLM) – într-o traducere relativă, distanța minimă acceptată dintre cuvinte. Ei au folosit o bază de date cu propoziții din aceste limbi comparând modalitățile de poziționare a cuvintelor.
Cercetătorii vizează să descopere o posibilă arhitectura neuronală responsabilă cu învățarea și utilizarea limbajului, iar existența unui element comun tuturor limbilor, un element ce ține de funcționarea creierului, este un indiciu că această arhitectură există. Un prim indiciu ar putea fi acest mecanism cognitiv de structurare a limbajului, dar lucrurile nu sunt nici pe departe clarificate.
În videoul de mai jos, profesorul japonez de la MIT și lingvistul Shigeru Miyagawa explică ideile sale legate de „limbajul universal” ce se regăsesc în volumul al cărui autor este – „Case, Argument Structure, and Word Order”: