În ultimii trei ani, biblioteca mea a suferit numeroase transformări. Odată ce am pornit pe drumul aprofundării domeniului biblioterapiei, am început să înțeleg de ce citesc, care sunt nevoile și scopurile mele în raport cu lectura, astfel devenindu-mi clar ce cărți vreau să citesc și de ce. Astfel, selecția lor a devenit mai ușoară și organizarea lor s-a produs de la sine în funcție de ce-mi doresc eu. Biblioteca mea a devenit o oglindă. Iar când mă uit în această oglindă mă bucur, sunt foarte aproape de ceea ce doresc să văd acolo. Zic „aproape” pentru că mai am nițeluș de lucru la ordonarea cărților după criteriile pe care le-am descoperit că funcționează pentru mine.
Am aflat că acesta este și criteriul principal al Mariei Kondo în organizarea bibliotecii din cadrul sistemului ei KonMari prezentat în cartea „Magia ordinii” – bucuria pe care ți-o aduce o carte. Dacă o carte nu vă emoționează, nu vă bucură când o atingeți, când o vedeți, când o deschideți (fără a o citi), atunci ea nu are ce să caute în biblioteca voastră. Tot ce pot să spun este că am descoperit acest lucru pe pielea mea. Nu mi-a fost ușor deloc. Am reorganizat biblioteca de vreo 4-5 ori în acești trei ani. Și, de fiecare dată, eram nevoită să mă confrunt și cu o reorganizare mentală, chiar cu o schimbare sufletească. Dar nu au urmat regrete, nu m-am gândit deloc la ceea ce am dat, nu mi-am imaginat nici o clipă cum ar fi fost dacă le-aș fi păstrat. M-am simțit în schimb mult mai confortabil cu mine însămi și cu alegerile mele, nu numai cele referitoare la cărți. Mă bucur că am eliberat acele cărți de „închisoarea” rafturilor mele unde nu erau apreciate.
Am moștenit mai multe sute de cărți și peste 90% fie le-am donat, fie le-am aruncat. Și, brusc, am avut revelația că asta vor face și moștenitorii cărților mele. Ele sunt importante doar pentru mine și un număr mic din ele sunt interesante pentru cei din familia mea. Așadar, de ce să mă „îngrop” în cărți și să le dau bătăi de cap altora cu ele? În plus, eventual, să se simtă și vinovați că renunță la ceva ce mi-a aparținut mie și să le țină inutil în biblioteca lor doar pentru a le arunca în momentul deteriorării lor inerente? Astfel, am devenit foarte atentă cu ceea ce cumpăr și numai volumele care îmi aduc o reală bucurie își vor găsi loc pe rafturile bibliotecii mele. În plus, după un timp, e posibil să descopăr că preferințele mele nu mai sunt aceleași și să renunț și la unele care la un moment dat mi-au adus bucurie.
Și acum să vă povestesc un pic despre metoda KonMari de depozitare a cărților. Primul pas este scoaterea tuturor cărților din hibernare. Cum? Punându-le pe toate, fără excepție, pe podea.
„Nu poți judeca dacă o carte te prinde sau nu câtă vreme este încă pe raft. La fel ca hainele sau alte lucruri, cărțile care au fost lăsate mult timp neatinse pe raft „dormitează”. Sau poate ar trebui să spun sunt invizibile. Deși perfect la vedere, rămân nevăzute, ca un greiere care stă nemișcat în iarbă, confundându-se cu împrejurimile. (…) Pentru a decide cu adevărat dacă vrei să păstrezi sau să arunci ceva, trebuie să scoți obiectele din hibernare.”
În cazul în care aveți prea multe cărți ca să încapă pe podeaua unei singure camere, Marie Kondo vă sfătuiește să le împărțiți în patru categorii: generale (cărți pe care le citești de plăcere), practice (informații, cărți de gătit), vizuale (colecții de fotografii etc.) și reviste.
Cărțile sunt obiectele de care oamenii se despart cel mai greu din experiența Mariei Kondo, asta chiar și atunci când nu citesc. Problema, susține ea, e în felul cum ne despărțim de ele.
După ce le-ați așezat pe podea, trebuie să o luați pe fiecare în mână și să decideți ce faceți cu ea – fie o păstrați, fie o aruncați. „Criteriul este, bineînțeles, dacă îți dă un fior de bucurie atunci când o atingi.” Nu trebuie să citiți din ea, nu trebuie să vă întrebați dacă aveți nevoie de ea etc., doar trebuie să vă întrebați ce simțiți când o aveți în mână și vă uitați la ea.
„… ia fiecare carte în mână și hotărăște dacă te emoționează sau nu. Păstrează numai acele cărți care te fac fericit numai văzându-le pe rafturi, cele pe care le îndrăgești cu adevărat.”
Marie Kondo a observat că oamenii renunță mai greu la cărțile pe care au intenționat la un moment dat să le citească, dar nu le-au citit deloc sau le-au citit doar parțial. Chiar dacă a trecut mult timp de când le-au cumpărat și le-au lăsat să hiberneze, le este greu să renunțe la ele. Din experiența ei și a clienților ei, acel voi citi „cândva” nu va veni niciodată.
„Poate ai vrut s-o citești când ai cumpărat-o, dar, dacă n-ai citit-o până acum, scopul cărții a fost să te învețe că n-aveai nevoie de ea.”
„… mi-am dat seama că a avea mai puține cărți crește impactul informației pe care o citesc. Recunosc informația necesară mult mai ușor. Mulți dintre clienții mei, mai ales aceia care au aruncat un număr semnificativ de cărți și hârtii, mi-au spus același lucru. În ceea ce privește cărțile, citirea la timp este totul. Momentul în care ai descoperit o carte este și cel potrivit s-o citești. Ca să eviți să pierzi acel moment, îți recomand să-ți menții colecția redusă.”
În videoul de mai jos aveți un scurt exemplu de aranjare a cărților conform metodei Mariei Kondo:
Am scris mai multe despre cartea „Magia ordinii”, aici – stroke.ro.
Eu prefer sa le organizez in functie de editura. In general cumpar doar beletristica sau albume de arta si mai am ceva dictionare si carti de critica din anii de facultate. Si eu mi-am reorganizat de curand biblioteca pentru ca am tot cumparat carti si nu prea mai am loc de ele si am trecut printr-o schimbare sufleteasca pentru ca in general orice schimbare decorativa „ma termina”, eu fiind destul de tipicara. E de retinut metoda asta, pentru ca cand o sa am si mai multe carti.