Bine vă regăsesc la „Hai-hui printre idei”! La început, vă prezint pe scurt două cărți publicate de curând, una la Polirom și cealaltă la Humanitas, volume pe care doresc să le citesc:
1. Profeții din Fiordul Veșniciei, de Kim Leine
Scriitorul danez țese povestea unui preot, Morten Falck, care părăsește Copenhaga în anul 1787 pentru a se duce în vestul Groenlandei cu scopul de a-i creștina pe localnici. Dar în Sukkertoppen și în satele învecinate mocnește răscoala împotriva regimului danez. Confruntat cu problema deciziei – fie slujește fidel Coroana daneză, fie îi susține pe băștinași în dorința lor de a deveni independenți – preotul se luptă și cu propriii săi demoni – cade în patima beției, se culcă cu femei, fură proviziile bisericii.
2. Civilizația spectacolului, de Mario Vargas Llosa
„Probabil că niciodată în istoria omenirii nu s-au scris atâtea tratate, eseuri, teorii şi analize despre cultură ca în timpurile noastre. Acest scurt volum nu urmăreşte să sporească numărul deja mare de interpretări cu privire la cultura contemporană, ci doar să fie o mărturie despre metamorfozele suferite de cultură aşa cum încă era ea înţeleasă pe vremea când generaţia mea începea liceul sau facultatea şi despre materia pestriţă care a înlocuit-o – denaturare ce pare să se fi produs foarte uşor, cu consimţământul general.“ (Mario Vargas Llosa)
Lista de lectură
Așa cum v-am dezvăluit în articolul „Hai-hui printre idei (7)”, anul acesta aleg altfel cărțile pe care le citesc – cărți de autori din cât mai multe țări, din genuri cât mai diverse (poezie, teatru, roman, proză scurtă, literatură pentru copii, eseu, jurnal, știință, istorie, filosofie, dezvoltare personală) și strecor măcar o carte lecturată într-o limbă străină (engleză, franceză) în fiecare lună. Iată lista din ianuarie:
- Arthur Rimbaud – Opere
- Mario Vargas Llosa – Kathie și hipopotamul
- Chinua Achebe – Săgeata lui Dumnezeu
- Cervantes – Don Quijote
- Princess Splendor : the wood-cutter’s daughter
- Lao Tzu – Tao Te Ching – Calea și Puterea
- Richard Carlson – Poți fi fericit orice s-ar întâmpla
- Astrid Lindgren – Pippi Șosețica se îmbarcă
- Hiromi Kawakami – Manazuru
Am citit 8 din 9, neavând timp și pentru „ Don Quijote”. Am citit, în plus, „Nepotul magicianului”, de C.S. Lewis.
Astfel, planul pentru februarie a devenit citirea lui „Don Quijote”, de Miguel de Cervantes. Între cele volume ale lui „Don Quijote”, am strecurat volumul „La vie sexuelle d’un islamiste à Paris”, de Leïla Marouane. Pentru fiica mea am recitit în februarie „Pippi Șosețica”, de Astrid Lindgren, iar acum îi citesc „Pădurea fermecată”, de Enid Blyton. Nu cred să mai am timp de altceva în februarie, dar dacă voi avea, voi începe „Principele”, de Niccolo Machiavelli.
Iată planul meu de lectură pentru martie:
- Principele, de Niccolo Machiavelli
- Romeo și Julieta, de William Shakespeare
- Fabule, de Esop
- Armele secrete, de Julio Cortazar
- Cum să fii și una, și alta, de Ali Smith
- Sigmund Freud, de Ralph Steadman
Rolul cărților în viața copiilor
Noi studii în psihologie și pediatrie privind rolul jucăriilor în dobândirea limbajului arată că jucăriile electronice îl ajută foarte puțin pe copil să învețe limbajul și evidențiază faptul că nici jucăriile tradiționale nu ajută la fel de mult la dezvoltarea limbajului ca jocurile care implică relaționarea cu cărți. Am scris despre un astfel de studiu în articolul „Cărțile, jucării esențiale pentru învățarea limbajului”.
În cele două videouri de mai jos, scriitoarele Heidi Schultz și Emma Walton Hamilton discută despre metodele la care să apelăm pentru a-i apropia pe copii de cărți și despre cum să-i împrietenim cu lectura.
Ziua Internațională a Lecturii cu Voce Tare
Și pentru că 24 februarie este, în acest an, Ziua Internațională a Lecturii cu Voce Tare vă reamintesc de articolul pe această temă scris pe blog intitulat „7 motive pentru a le citi cu voce tare copiilor și adolescenților”.
7 motive pentru a le citi cu voce tare copiilor și adolescenților
Mai jos, puteți urmări un video în care Rebecca Bellingham vorbește despre importanța cititului cu voce tare.
Cunoașterea de sine prin ficțiune
La final, consemnez trei citate din cartea „Kathie și hipopotamul”, de Mario Vargas Llosa, volum care conține trei piese de teatru ale scriitorului peruan. Înainte de fiecare piesă, Llosa scrie un eseu în care meditează asupra rolului fanteziei în viața omului și notează ideile care l-au condus să scrie o anumită piesă.
„Pentru a cunoaște cine suntem, ca indivizi și ca popoare, n-avem pare-se altă cale decât aceea de a evada din noi înșine și, bizuindu-ne pe memorie și pe imaginație, de a ne proiecta în aceste „ficțiuni” care fac din ceea ce suntem ceva în mod paradoxal aidoma nouă și diferit de noi.”
„Ficțiunea este omul „complet”, cu adevărul lui și cu minciuna lui deopotrivă.”
„… arta de a minți care este chiar arta povestirii devine totodată, în mod uimitor, arta de a comunica un tainic adevăr omenesc.”